Educatia si scoala contemporana la granita dintre modernism si postmodernism – deziderate si extensii în practica educativa

Important este nu să spunem liber ce gândim ci să simţim că putem gândi liber.
Una din provocările deja lansate în societatea contemporană este necesitatea regândirii şcolii, a educaţiei formale, alături de cea nonformală şi informală, în variatele lor forme de articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educaţie, sistemul şcolar, prin oferta sa educativă, contribuie la structurarea traiectelor de (auto)formare şi
(auto)dezvoltare a personalităţii individului, pregătindu-l pentru a fi un beneficiar pretenţios al educaţiei permanente.
Aşa cum remarcă profesorul Emil Păun, „şcoala contemporană funcţionează, în mare măsură, în spaţiul deschis şi delimitat de paradigma modernităţii”, iar influenţele postmoderniste sunt încă timide în practica educativă, chiar dacă sunt resimţite tot mai des indicii teoretice interesate de orientările propuse de postmodernism. (O “lectură” a
educaţiei prin grila postmodernităţii, 2002, p.13)
Temenul de modern este folosit în educaţie, de obicei pentru a releva situaţia avansată a prezentului în relaţie cu trecutul care a fost depăşit prin dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiţionale şi se caracterizează prin schimbare, inovaţie şi dinamism.

(more…)